Month: July 2019

Viata cu Sine

M-am jucat intr-o seara cu imaginatia, intrebandu-ma cum ar arata viata mea aliniata la Sine? Cum s-ar simti viata cand este lasata in curgere, fara modele predefinite, fara asteptari, fara inot impotriva curentului? Si acel ceva din mine care a acceptat jocul, mi-a raspuns pana in cele mai mici detalii, minunandu-ma si facandu-ma sa-mi doresc sa traiesc astfel.

Viata ta cum ar arata aliniata la Sine? Te-ai intrebat vreodata?

A mea ar fi cam asa:

Naturaletea este primul cuvant care imi vine in minte. Ar fi o viata naturala, fireasca, lina, poate pe alocuri monotona. Am fugit dupa spectaculos, diferit, iesit din comun si am uitat de ceea ce se petrece natural, precum trezitul de dimineata. Schimbul intre oameni, fara obiectiv ce devine rapid obligatie, e natural. Rasul, jocul, relaxarea sunt naturale. Plimbarea, mersul, miscarea ne vin si ele firesc si cand nu le facem, devin neceare. Imbratisarea hraneste in ambele parti si…e gratis.

Ca urmare, ar disparea fortarea, firesc, nu? Ahh, zilele le-as lua cum ar veni, cu surprizele si monotonia lor. Nu m-as supara ca ploua cand eu vreau sa stau pe balcon la soare si nici cand nu se leaga o intalnire, mai ales daca deja simteam c-as fi avut nevoie de putin timp cu mine. As fi pregatita pentru ceva cand acel ceva s-ar manifesta si nu cand mintea mea ar insista ca sunt gata. Si as fi conectata la fluxul vietii, la energia fiecarui moment. Nu, nu inseamna sa nu-mi mai doresc lucruri sau sa nu mai fac planuri. Inseamna doar ca pe toate le fac la momentul lor si nu anapoda, doar pentru ca mi-am fixat eu deadline-uri. Si dispare acest atasament de cum ar trebui sa iasa lucrurile.

As fi mereu conectata la inima mea si asa as respecta ce simt si ce nu simt sa fac. Mi-as duce atentia si energia unde este nevoie de ele si nu aiurea, doar ca sa ma tin ocupata. Din nou ajungem la natural. Nu inseamna sa nu depun efort, dar cand o fac simt ca el merita depus si este rasplatit de o stare de bine. Se simte minunat cand muncesti la ceva cu bucurie, mai ales atunci cand e momentul!

Si ca vorbeam de bucurie…ce m-as mai bucura la fel ca un copil de tot ceea ce am! Rapid ar disparea lucrurile, locurile, relatiile inutile si artificial mentinute din cine stie ce motive. Atunci as putea sa ma las incantata de ploaie, cand ploua, de primavara si flori in aprilie, mai, de cirese in sezonul lor, de intalniri cand ne adunam si de timp cu mine cand  sunt singura.

As vedea frumusetea fiecarui moment.

Pasiune. O, da! O viata aliniata la Sine pentru mine este plina de entuziasm si pofta…pofta de viata! Ma vad entuziasmata, dedicata proiectelor care ma cheama, oricare ar fi ele: un curs, un copil, o seara de dans, amenajarea casei, studierea unui lucru nou…pasiunea si entuziasmul vin tot din aliniere. Atunci le faci pe fiecare la momentul lor, nu cand ti s-a casunat, ca sa fii si tu in pas cu lumea. Ci doar atunci cand simti organic ca se deschide spatiu in tine pentru fiecare lucru si etapa. Cred ca nu pot insista suficient asupra nevoii de a lasat timpul potrivit sa vina!

Viata ar fi pur si simplu constienta si ca atare spirituala. Nu spiritualizata prin practici. Prezenta clipa de clipa mi-ar arata ca viata in sine e spiritualitate. Si atunci m-as bucura de tot ceea ce vine, indiferent daca-l percep placut sau neplacut. Din toate invatam si crestem. Revin la a sta in prezent. Fantomele trecutului sau grijile viitorului nu mai au de ce sa-mi ocupe gandurile. Pentru ca viata se ingrijeste singura de sine. Iar daca-mi vine sa “pun la ciorap” o fac pur si simplu, nu din frica de batranete. Tie poate nu-ti vine niciodata sa aduni si stii ca o sa ai mereu – prosperitatea e tot energie ce vine in flux neintrerupt. Doar noi ne imaginam ca ea curge cu picatura. Iar daca esti de fel chibzuit, lasi pe mai tarziu din prea plin si este iar minunat.

Si pentru ca tot am ajuns aici, e de mentionat abundenta. Sinele este nelimitate, e intreg si are acces la abundenta. Viata in Sine nu cunoaste lipsa, gresala, comparatie. Pentru ca traiesti in plenitudine, gasesti bucurie in fiecare moment si in tot ce ai. Cand ai de dat, esti bogat. In mod real nu detinem nimic. Plecam la fel cum am venit, dezbracati de posesii, iar corpul e singurul “bun” si el de imprumut. Lucrurile detinute in viata asta ne sunt date mai mult spre administrare. Nimic nu este cu adevarat al nostru. Dar asta inseamna sa respectam, sa apreciem si sa ingrijim tot ceea ce ne este oferit. Si atunci primim mai mult. Insa de suntem nemultumiti cu ce avem, ni se ia darul. Masura in care suntem in stare sa vedem si sa apreciem ce avem, este masura in care primim. Nu invers.

O viata aliniata la Sine este o viata asumata. Stiu ca am tot ce imi trebuie sa reusesc ce mi-am propus inainte de a pasi in aceasta existenta. La fel cum stiu ca fiecare provocare vine cu solutia la pachet si ca nu-mi este dat mai mult decat pot duce. Nu sunt o victima. Sunt un individ unic cu un design propriu, cu plusuri si minusuri, cu daruri si plan de invatare incorporate in fiinta mea. Stiind ca sunt aici sa invat, primesc provocarile ca pe niste daruri ale vietii pentru cresterea mea, deci, cu recunostinta. Atunci si asteptarile devin realiste. Viata nu este roz, la fel cum viata nu este grea – VIATA ESTE.

Si mai stiu ca toate cheile sunt in mine, pentru ca Sursa este in mine. Sa caut in exterior, inseamna sa iau alte drumuri la strabatut. Sa ma uit in mine, e sa-mi urmez calea proprie, sa-i respect unicitatea si sa ma misc pas cu pas, in ritmul meu. Uneori vad directia pe kilometri inainte, alteori intunericul se disipa odata cu fiecare pas. Accept sa nu stiu, sa nu-mi fie clar, sa am rabdare, oricat de inconfortabil este. Pentru ca mai departe de toate, e increderea in Sine, increderea in viata. Absolut nimeni nu vrea ca eu sa esuez, nici viata, nici Sinele. Esecul, ei bine, si el este tot un dar deghizat – devine succes imediat ce-i intelegi mesajul.

Atunci dispar sabloanele, trendurile, asteptarile societatii. Apare libertatea, libertatea de Sine. A nu se confunda cu anarhia – fac ce vreau, cand vreau, cum vreau, indiferent de impact. Libertatea vine mana in mana cu responsabilitatea de sine, cu empatia si respectul. Ma intreb mereu: ceea ce as vrea sa intreprind aduce vreun prejudiciu celorlalti? Iar daca da, ce fac? Putem sa ajungem la conflicte intense in care libertatea mea pare sa o ameninte pe a ta. Dar o viata aliniata la Sine inseamna dans. Iar limita e fina. Ajungem astfel la comunicare, la o dorinta sincera de a vrea bine – binele tau, dar si pe-al celorlalti. Nu sunt separate. Atunci stim ca dreptul la liberul arbitru exista si se cere respectat. Nu intervenim in ograda altcuiva dupa bunul plac.

Cand tu privesti viata asa cum este, cand lasi sa plece atasamentul de dorintele proprii, stiind ca oricum primesti totul la timpul sau, cum ai putea atunci forta o solutie care nu e mutual benefica si acceptabila pentru cei implicati? O viata in Sine este responsabila. Esti/Sunt responsabila pentru propria persoana. Nu mai caut vinovati si salvatori, renunt la a mai fi neputincioasa, la a ma judeca, la nemultumire. Vad ce trebuie schimbat la mine si actionez, eliberez, deblochez. Iar faptul ca nu-mi vine usor e tot parte din viata…crestem, nu?

Contributie. Viata este un schimb. Tu dai din darurile tale, primesti din ce ai nevoie. Suntem un intreg si contribuim fiecare la el. Iar la randul lui, intregul, are grija de partile sale. Surplusul dintr-o parte intampina nevoia din alta parte. Rolul fiecaruia este de a da din cine este. Nu putem da din ce nu avem si din ce nu este al nostru. O astfel de incercare duce la frustrare si epuizare. Pe cand contributia reala este hranitoare prin insasi actul de a darui. A fi primit cu ce ai de oferit este darul pe care ti-l face viata inapoi. Atunci te simti si vazut, si apreciat, si valoros, si util. Asa iti multumeste viata pentru ce faci tu in mod natural, pentru abilitatile pe care le cresti si le hranesti in tine zi de zi ca sa le oferi celor din jur mai apoi. Ele nu sunt pentru tine, ci pentru lume.

Simt ca viata cu Sine este plina, abundenta, hranitoare, cu sens si scop. Are total alt ritm, alta aroma si culoare decat m-astept. Sufletul este liber, corpul este sanatos, nu duce poveri si conflicte, e in echilibru. O astfel de viata este in mare masura diferita de ce stiu, de ceea ce stim. Dar ce bine se simte, fie doar si ca exercitiu de imaginatie! Creand spatiu in noi ca sa existe ca potential o asemenea viata, candva o vom experimenta ca realitate de zi cu zi. Gandul si imaginatia sunt la baza creatiei. Atunci, ficare ar straluci in lumina propriei individualitati.

Sa ne imaginam o viata asa, sa dam frau liber la cum ne-ar face sa ne simtim, sa ne bucuram de aceasta posibilitate si s-o hranim cu intentia noastra ca intr-o zi lumea sa permita o astfel de manifestare, iata un mare salt de incredere! Si-apoi primul pas spre ea…atat e nevoie ca sa ia contur. Viata isi urmeaza singura cursul si ne surprinde de o lasam, cu ceea ce ne aduce in intampinare. Cum arata viata daca ai trai-o aliniata la Sinele tau? Indrazneste sa (te) descoperi! Iar de-o traiesti deja, ce bucuri, ce inspiratie si incantare! Haideti sa visam!

O viata aliniata la Sine imi doresc, pentru mine si pentru lume!

Zbor

Zbor

Lucruri se schimba, in interior, pe nesimtite…
O noua realitate-acum apare.
Intai difuz, seminte incoltite,
Apoi, in timp, din ce in ce mai clare.

Se schimba multe: ganduri, sentimente si tipare
Eu cresc tacut, cu fiecare branci si sut. Inaintare.
Traiesc tot mai intens, tot mai profund si, ca atare,
ma-intreb cine am fost? Cine devin eu oare?

E-o liniste placuta inauntru
E dor marunt de zilele copilariei,
De inocenta primelor saruturi,
De nebunia-acelor ani ai studentiei.

Cine am fost? Cine devin acum?
Se-aude poezia sufletului in fundal
Cu pas vioi, de om plecat la drum
In gand recita dulce, lin si diafan.

Am capul plin cu zumzete de versuri,
Izvorul lor imi e necunoscut,
Le-ascult tacut
Privesc aievea,
Mut,
Cum curg in rau cu ape reci si limpezi.

Albastra e oglinda cerului de munte,
Placuta-atingerea de piatra ascutita,
Ca o caprita ma cocot pe-un colt de stanca
Cu capul printre nori si raze moi pe-o tampla.

Un fir de iarba-mi gadila in talpa
Primesc un zambet din albastre zari
Din coltul boltii vad patura alba
De vata moale, jucausi si veseli nori.

Imi zboara liber sufletu-mi prin piept
E curios si plin de intrebari
Unde te-ndrepti? Ce iti deschid albastre zari?
Sarim in gol? Ce zici?
Iar eu accept.

Iti rad…hai sa sarim, in vis si noi!
Lasam in urma grija si nevoi
Si trecem poduri, munti si plaiuri noi…
Ce zici, primesti sa te ascunzi cu mine-n nori?

Sarim in gol,
Iar golul este plin,
Albastru si senin
Caci am sarit in cer fara sa stim
Cu zane-n gand si pescarusi in par,
Cu suflet de copii si inimi vii de zbor…
Te-ntreb soptind
Tu cine esti? Cine devii?
Imi spui strengar:
al vietii dor…

Asumare. Adevar. Autenticitate.

Rezultat: Libertate

Cine sunt eu?

Am adunat aici franturi de ganduri, crampeie de jurnal scrise intr-un moment de contemplare la cele de mai sus. Ca ma refer la mine, la tine, la noi, este tot UNA. Eu sunt tu, tu esti eu, impreuna suntem noi. Diferiti si la fel. Mereu UNA.

Alinierea la adevarul personal ne duce catre autenticitate. Care este adevarul meu/tau? Care imi/iti sunt nevoile? Care imi/iti sunt temerile? Eu, tu, noi, tot una. 

Despre FRICA:

Fricile ne tin in masti, in roluri, in reactie si umbra. Mecanisme de supravietuire. Actionam gresit. Gresit pentru noi, in dezacord cu cine suntem si cu ce promovam. Vrem libertate, dar ajungem sa constrangem, sa fortam, luandu-ne libertati fara a tine cont de ceilalti si de impactul actiunilor noastre asupra lor. E o manifestare imatura, rebela, care raneste prin egoism.

Ce-ar insemna maturitatea? Sa vedem rezultatul, efectul actiunilor noastre pe termen lung. Sa fim responsabili atat pentru ceea ce emitem, cat si pentru ceea ce traim si simtim. Am putea spune chiar anticipare, sa avem o viziune de ansamblu care ne ajuta sa sacrificam o dorinta imediata pentru un bine mai inalt. Cand actionam din dorinta satisfactiei imediate, construim un labirint fara sa vedem ca putem ajunge chiar noi in el. Consecintele actiunilor noastre vin inapoi cu efect de bumerang. Atunci cand ne asteptam mai putin.

Universul este echilibru.

Despre FORTAREA lucrurilor:

Cand tii cu forta ceva sau pe cineva langa tine, cu aceeasi energie acel ceva sau cineva va face efortul sa plece cat mai departe de tine. Cand vrei sa separi ceva intervenind, cu o forta similara si de sens contrar cele doua parti se vor apropia, unindu-se. Cand ceri libertate si o impui, efectul este sa primesti si mai multe constrangeri. Actiunea in forta asupra unei situatii genereaza un efect de sens opus, pe masura de puternic. Pregateste-te sa-ti asumi responsabilitatea si pentru acele seminte plantate cu forta.

 

Despre DEPENDENTA, INDEPENDENTA si INTERDEPENDENTA.

Sunt vremuri in care suntem dependenti, vremuri in care cautam independenta si, cand ne maturizam suficient, vin si vremurile in care descoperim interdependenta. Maturizare la nivel de specie, nu doar la nivel de individ.

Dependenta: decizia de a ramane mic ca sa nu superi, sa nu pierzi iubirea celuilalt; se intoarce impotriva ta prin lipsa de putere si victimizare. PUTEREA REALA trebuie intai inteleasa ca sa poti apoi sa ti-o asumi. Zburand din cuib, inveti sa zbori, cresti si experimentezi. Descoperi viata si realitatea ca fiind propria creatie. Nu parasesti si nici nu respingi. Desprinderea de sustinerea si, uneori, controlul de acasa este necesara si benefica atunci cand esti pregatit sa cresti. Dar intarzierea zborului duce la alienare si neputinta, la furie si resentiment. Ajungi sa te lupti. Cu cine? Iar cand ti-e lumea mai draga, esti azvarlit brutal din cuib. Doare.

Atunci viata nu curge firesc, se blocheaza si creaza presiune ca mai apoi sa se reverse necontrolat. Viata e un rau. Curgi cu ea! Orice impotrivire si neacceptare creaza dezechilibru. Mai apoi va trebui tot tu sa-l echilibrezi. Aminteste-ti, Universul este echilibru!

Independenta implica asumare: actiune, perseverenta, crestere, separare. Independenta declarata, dar construita pe baza altor dependente se numeste iluzie. Atunci actionezi prin puterea venita de la un altul si nu cu propria energie. Efectul bulgarelui de zapada este data de actiunea venita din impuls si reactie si nu din adevar si autoritate.

Intreaba-te mereu: care este adevarul meu?

Arta de a da si a primi in flux:

Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte – nu ca pedeapsa, ci ca efect. Primesti ceea ce oferi. Mereu. Dar  cand dai pentru ca astepti la schimb ceva, nu primesti. Il faci pe celalalt dator si instinctiv el fuge de tine. Asteptarea ta devine presiune. Cand oferi din bucuria de a oferi, se intoarce inzecit. Iti dai tie din insasi bucuria cu care oferi si nu pentru ca (sau din ceea ce) oferi. Cel mai mare dar al vietii este sa ai ce da si cui da, neuitand sa iti oferi si tie ce ai nevoie. Si mai ales, sa devii constient ca deja ai.

Cel mai mare dar intr-un cuplu este sa-l poti primi pe celalatat cu tot ce are sa-ti ofere. Asa il vezi, il accepti, il validezi si te bucuri cu el de cine este el. Devine valoros si se simte iubit. Prin insasi actul de a da si a fi primit, el se simte hranit. Si vice-versa.

Cand iti refuzi, nu-ti permiti, transmiti ca nu meriti si ca urmare nici nu primesti. Din ce dai, din ce iti dai, primesti tot mai mult.

Interdependenta: cand oferi si primesti liber, intr-un dans continuu in doi sau mai multi.

Cand ce-i al meu vine la un loc cu ce-i al tau, impreuna cresc si se multiplica exponential. Cand ce e al tau, e al tau, ce e al meu e al meu, iar ce punem la comun in “al nostru” e sarac, asa ne este si viata in comun. Pentru ca “noi” e format din mine si din tine cu tot ceea ce suntem. Insa cand lasam parti din mine si din tine de-o parte, atunci “noi” nu este complet, nu este intreg. E ca si cum mergem cu frana de mana trasa si ca efect ceea ce obtinem este pe jumatate.

Energia curge. Cand stagneaza, ea creaza boala. Energia are nevoie sa se innoiasca la fel cum o face apa raului din ploi si zapezi, in circuit continuu. Dau, primesc, dau, primesc la infinit. Dansul interdependentei, un mare schimb intre mine, tine si noi in care cu totii suntem hraniti si avem ce oferi. Altfel spus, o dependenta asumata intre fiinte cu independenta castigata.

NEASUMARE, SPIRALE SI EMOTII:

  • Nu vreau! – nu vrei
  • Ba vreau! – deci vrei
  • Dar nu sunt sigur – rezultat nesigur
  • As merge, dar as si sta – rezultat: pas pe loc
  • Vreau ceva, dar vreau si opusul – stai pe loc, alternezi, esti in conflict si nu zbori
  • Cand ai – nu vezi
  • Cand pierzi, plangi – iar nu vezi
  • Cand este – te incurca si vrei sa nu mai fie, sa ai iar libertate
  • Cand nu mai este – simti golul si plangi ca il vrei plin. Nu vezi ca ai primit ce ai cerut – libertate.

Esti pregatit sa traiesti consecintele neasumarii? Ai de facut alegeri. Nu-ti asumi ce vrei…fie! Dar esti pregatit sa te multumesti cu un substitut cand tu vrei altceva? Cand nu alegi, altcineva alege pentru tine.

Nu te multumi cu putin, cand sufletul tau tanjeste pentru mai mult! Asta inseamna sa mergi mai departe fara regret: sa-ti fie clar ce vrei si sa nu ramai cu ceva ce nu vrei. Nu sa bati pasul pe loc, cu ochii in zare atintiti spre alte orizonturi, nadajduind sa ajungi candva acolo. Renunti la ceva pentru altceva. Esti pregatit? Iar de crezi ca nu meriti mai mult, nu te bucuri nici de putin, pentru ca in secret tu vrei mai mult, dar nu indraznesti sa te duci intr-acolo. Deschide-ti mintea, schimba perspectiva, da-ti voie sa vezi alte orizonturi!

Spirala descendenta a emotiilor:

Furia naste furie. Vina autopedepsire. Rusinea ascunde. Minciuna raneste. Dezamagirea creaza resentimente. Tradarea durere. Durerea furie. Furia razbunare. Rzbunarea respingere. Respingerea durere. Cerc vicios. Nu te inalta ci te tine blocat in bucla emotiilor.

Spirala ascendenta a emotiilor:

Intelegerea intinde o punte. Ascultarea aduce empatie. Intrebarile clarificare. Claritatea adevar. Adevarul pace. Recunoasterea adevarului asumare. Asumarea autentiticitate. Autenticitatea libertate. Spirala ascendenta – crestere.

Pe ce parte a spiralei esti? Tu nu esti una cu emotiile pe care le simti. Poti oricand schimba sensul spiralei. Vrei?

Care e adevarul tau?

Intrebari la care sa reflectezi:

  • Cum imi pot implini nevoile, fiind bun cu mine si cu ceilalti?
  • Cum ma pot respecta, respectandu-i si pe ceilalti?
  • Ce pot oferi cu bucurie din preaplinul meu?
  • De unde vine frustrarea?
  • Cand am trecut peste adevarul meu?
  • Care este adevarul propriu pe care nu l-am respectat?
  • Cum il pot onora acum, post factum?

Posibil raspuns: intai imi recunosc adevarul, caut sa vad ce se cere facut acum, in situatia prezenta. Apoi actionez in acord cu el. In timp adevarul se schimba. Eu ma schimb. Actualizez prspectiva.

Se vor lamurite lucruri, verbalizate emotii. Las spatiu sa se intample. Apoi totul se aseaza.

Pasi spre asumare:

  1. Raspunde-ti:
    • Care e adevarul meu?
    • Ce vrea sufletul meu?
    • Unde ma cheama, unde ma duce viata?
  2. Daca simti frici, blocaje, care sunt ele? De unde vin? Ce altceva au in spate? Cum pot fi depasite? Apoi actionezi spre imbratisarea fricii si nu spre evitarea ei. Frica se disipa. Frica e iluzie.
  3. Cazi, gresesti, nu iti iese. Accepti. Nu te judeci, nu te blamezi. Blandete. Ce inveti? Cum ai ajuns aici? Cum altfel poti face lucrurile? Ce mai poate fi salvat?
  4. Care e adevarul tau acum? Esti tot pe calea ta sau ai deviat intre timp? Realinierea la Sine.
  5. Daca esti autentic si primesti respingere, care genereaza durere, ce faci? Distingi intre “sunt respins EU” si “este respinsa actiunea/alegerea/comportarea mea”. E important! Revino la pasul acesta de fiecare data cand iei lucrurile personal!
  6. Te intrebi:
    • De unde respingerea?
    • Cum a amenintat gestul meu modelul lumii celuilalt?
    • Conteaza pentru mine respingerea asta?
    • Care este adevarul meu?
    • Vad modelul lumii celuilalt, imi stiu adevarul si inteleg ca nu-mi trebuie aprobare sa traiesc conform adevarului meu. Respect celuilalt adevarul sau personal.
    • Deranjez? Admit asta. Pot face ceva care onoreaza si adevarul meu si modelul lumii celuilalt? SUPER!
    • Nu? Nu pot reconcilia? Accept respingerea, pierderea si imi vad de drum.

Te las cu acest gand: asumarea inseamna sa poti sta cu opozitii, respingeri si pierderi, dar sa ramai fidel Sinelui tau. Continua!

PS: Tu sunt eu si invers. Impreuna il facem pe “noi” si suntem UNA. Impreuna crestem si eu, si tu, si noi si UNA.