Granite sanatoase → curatenie si echilibru interior

Granite sanatoase → curatenie si echilibru interior

Avem fiecare in noi o gradina interioara, un spatiu curat si luminos, uneori linistit, alteori plin de zumzet si veselie, populat cu fiinte, imagini, ganduri, emotii, si dorinte. Este acel loc unde, constient sau nu, ne retragem cand avem nevoie de cateva clipe singuri, cand vrem sa ne incarcam bateriile sau atunci cand cautam soare intr-o zi cenusie de toamna.

Ati intalnit vreodata oameni care-ti zambesc mereu indiferent de vreme? La ei inauntru pare ca e mult soare si bine, iar din acel spatiu impart raze si in afara lor, pentru ca sunt mereu conectati la sursa lor interioara de energie.

Ideal ar fi sa stim cu totii de aceasta gradina si mai mult decat atat, sa avem grija de ea sa fie mereu insorita si curata. Daca ne-am face timp zilnic s-o vizitam, fie si pentru cateva clipe, ne-ar fi mult mai usor sa ramanem centrati si calmi in tot iuresul din afara noastra. De multe ori insa, acest loc frumos din noi devine suprapopulat de griji, temeri, emotii negative, oameni, energii si lucruri care n-au nici o legatura cu noi.

 

Cine ne invadeaza gradina?

 

Colega de birou care are o zi proasta, mama care nu se simte bine, partenerul/a care s-a certat cu sefa si e furios/furioasa, oamenii tristi, pasivi din metrou, persoane cu care interactionam zi de zi. Mai primim si cate o veste buna sau facem un schimb de zambete cu florareasa de la colt sau cu tipul care ne pregateste cafeaua de dimineata in drum spre o intalnire. Toate acestea bat la portita gradinii noastre si adesea intra neinvitate. Ca sa nu mai aducem in discutie ultimele stiri din presa, ce mai face clasa politica, reclamele care ne bombardeaza fie ca suntem in mediul virtual sau real, in interior sau afara, traficul de dimineata, propriile noastre ganduri suparate. Toate ne cer fie si pentru o secunda atentia, toate ne invadeaza spatiul. Toate ne fura, ne fura pe noi noua.

Si e ca si cum toti au acces in interiorul nostru – de multe ori nici nu ne prindem ca sunt deja tolaniti pe iarba din gradina cu bocancii plini de noroi – iar noi habar n-avem cum sa scoatem musafirii nepoftiti afara. Si de la un punct incolo simtim cum fierbem la foc mocnit si in curand riscam sa facem BUM. Preaplin. Preaplin de altii in noi. Si asta pentru ca nu stim sa facem o igiena emotionala, poate ca nici nu ne-am gandit ca am putea face una, la fel cum facem dus zilnic. Nu mai vorbesc sa analizam ce nu-i al nostru si nu ne mai trebuie. Si nici sa triem ce lasam inauntru pentru ca de multe ori uitam sa punem limite cu-n gard si-un paznic la poarta.

 

Dar ce e gardul si cine-i paznicul?

 

Nu spun acum sa ne ferim de toti, sa nu mai iesim in lume, sa aruncam televizorul, laptopul si telefonul, sa nu mai luam cafea sau sa taiem de pe lista taclalele la telefon cu parintii si prietenii. Caci e firesc sa aiba fiecare om starea si energia lui, iar noi sa intram in contact cu ele in mod direct si sa le simtim mai mult sau mai putin intens. Nu putem trai toata viata intr-un glob de sticla care sa ne fereasca de tot ce vine din exterior. Intrebarile care apar sunt insa altele: lasam mereu tot ce vine din afara sa ne impacteze sau punem un filtru la intrare? Preluam din starile celor din jur asa incat sa ne trezim pe nesimtite iritati si nervosi sau ne asiguram un grad sanatos de detasare? Controlam cu atentie ce emotii ne incearca sau ne lasam controlati noi de ele?

Gardul inseamna sa pui limite, sa asculti ce simti si sa spui NU atunci cand e cazul. Sa faci tot mai mult din ceea ce te face fericit si sa renunti la relatiile de convenienta sau activitatile care nu te implinesc de nici un fel. Sa nu permiti santajului emotional si nici manipularii sa isi faca loc in relatiile tale. Sa nu treci peste dorinta sufletului tau de dragul altuia. Sa nu renunti la tine pentru mama/fratele/colega/iubitul etc. Sa alegi sa pleci dintr-un loc in care nu iti este bine ori sa pui capat unei conversatii care iti dreneaza energia. Sa ceri ceea ce ai nevoie si sa nu astepti tacut sa ghiceasca cineva ce vrei. Sa comunici atunci cand ceva te deranjeaza, frumos, direct, dar clar si ferm. Toate acestea ignorate, in timp se aduna, aduc frustrari, nemultumiri si agresivitate – pasiva sau nu, atat contra ta cat si a celorlalti. Sta in puterea noastra sa alegem ce gandim, ce simtim si cum actionam!

Paznicul este starea de prezenta, pentru ca doar fiind atent la ce simti iti dai seama la timp cand apar musafirii nepoftiti. Dar oare cine sunt acesti intrusi? Ce ziceti de colega de serviciu care suna doar cand vrea sa se planga cuiva si efectiv iti fura toata energia cu victimizarea ei? Sau domnul certaret de la coada care cauta orice motiv sa-si verse furia pe cine e la-ndemana? Sfatosii neintrebati care vin mereu sa-ti spuna ce sa faci pot intra cu succes la categoria musafirilor nepoftiti.  La fel si bine intentionatii care se trezesc sa spuna despre tine, cine esti si cine nu esti, cum ar trebui sa te schimbi si cum sa te porti ca ei sa te placa mai mult. Putem gasi exemple sute. Pentru ca sunt atatia care ar lua putin din tine sau ti-ar lasa o parte din surplusul lor ca sa-si mai usureze bagajul. Nici unul dintre ei nu este conectat la sursa interioara si ca urmare cauta peste tot o priza la care sa se cupleze sau un cos unde sa-si verse gunoiul. Dar tine minte: gradina ta nu e nici priza altuia, nici cosul lui de gunoi!

 

Si tu, Brutus?

 

Ce ne facem insa cand noi suntem aceia care invadam spatii si furam atentia si energia oamenilor din jur? Oare stim cand facem asta? Cum ar fi sa ne uitam la propria nevoie de a ne plange, la cum lungim conversatiile mai mult de cat e cazul, la criticile si reprosurile pe care le aducem atat altora cat si noua insine? Vanam oare complimente prin atitudinea noastra? Iar cand suntem iritati si furiosi, ce facem? Constientizam ce simtim si curatam apoi emotiile sau cautam o victima careia sa-i pasam din incarcatura noastra? Dar cand avem ceva pe suflet? Ne luam un timp cu noi sa intelegem ce ni se intampla ori mai repede punem mana pe telefon sa scapam de starile care ne incearca? Ne asumam complet responsabilitatea pentru ce e al nostru sau cautam vinovati in exterior pe care sa-i aratam cu degetul? Cat suntem de prezenti la modul in care relationam, la schimbul pe care il facem constant unii cu altii? Ce dam si ce preluam?

 

De ce nu spunem NU?

 

Personal n-am intalnit prea multi oameni care sa stie sa traseze limite sanatoase, care sa poata spuna NU intr-un mod asertiv si care sa ramana calmi si centrati in mijlocul unei furtuni. Si asta poate pentru ca incercam prea mult sa nu deranjam, ne e teama sa riscam parerea buna a celorlalti despre noi si ne simtim vinovati si egoisti cand ne punem starea de bine pe primul plan. Am invatat sa facem compromisuri, sa spunem una, dar sa gandim alta, sa parem multumiti si sa mustim de frustrare, sa mentinem relatii de complezenta si sa intretinem atasamente nesanatoase de teama de a nu ramane singuri. Ajungem sa ne incarcam cu lucruri nedorite, responsabilitati care nu sunt ale noastre si emotii preluate din jur pana cand la un moment dat dam pe-afara. Pentru ca sa-ti faci gard si sa-ti iei paznic necesita mult curaj ca sa iti infrunti fricile, onestitate intai fata de tine si multa iubire de sine.

Cand vom intelege cu adevarat ca suntem responsabili pentru starea gradinii noastre interioare si a sanatatii corpului fizic, pentru ceea ce lasam sa patrunda in sistemul nostru, pentru ceea ce transmitem in jur clipa de clipa, atunci vom realiza faptul ca limitele si granitele sunt absolut necesare. Si nu inseamna sa ne izolam, sa ne separam de oamenii alaturi de care traim si lucram, ci sa relationam in moduri mai sanatoase si mai echilibrate. Sa avem grija de noi, sa ne oferim timp in liniste si sa practicam o igiena a gandurilor si a emotiilor nu inseamna nicidecum egoism, ci iubire de sine si echilibru. Pentru ca, poate paradoxal, nu tot ceea ce simtim si nici tot ceea ce gandim nu sunt ale noastre. Fiind prezenti cat mai des in corp, clipa de clipa, devenim constienti pana unde suntem noi si de unde incep ceilalti. Si abia atunci putem alege cui deschidem poarta si pe cine sau ce lasam in afara spatiului nostru interior.

Esti responsabil pentru starea gradinii tale interioare si pentru echilibrul tau! Doar tu poti spune NU cand e cazul, iar daca nu-ti sta in fire, poate a venit momentul sa-l reintroduci in vocabular. Teama de respingere nu trebuie sa te impiedice vreodata sa-ti onorezi fiinta, nevoile si adevarul personal! Iubirea de sine incepe cu granite sanatoase!

 

Write a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.