E nevoie ca lucrurile sa se coaca in ritmul lor, la timpul potrivit

E nevoie ca lucrurile sa se coaca in ritmul lor, la timpul potrivit

sau…

Poveste despre rabdare

Ce ti-e si cu rabdarea asta? Aud adesea in jurul meu indemnul “ai rabdare!”. Cred ca este unul din cel mai frecvent folosite in lumea noastra, ca-l adresam unor copii de 2-3 ani, ca-l spunem oamenilor cu care lucram sau noua insine incercand sa ne temperam, parca rasuna peste tot. Lumea noastra a ramas fara rabdare, a chiulit de la aceasta lectie si nu pricepe de ce nu se coc merele inainte de vreme. Ahhh si ce mai tragem si impingem ca sa se faca lucrurile odata, mai repede! Cata energie consumam fix degeaba! Toate au un timp al lor. Anotimpurile ne invata asta, la fel si cele 9 luni de sarcina inainte de nasterea unui bebe. Si totusi, e una dintre cele mai grele lectii. Oare de ce?

 

Lucrez cu mine inainte de a lucra cu altii, vad tipare, inteleg lucruri, imi pica fise, fac legaturi, ma transform continuu in interior. Si asteptarea e ca lucrurile sa se schimbe peste noapte. Dar nu se schimba, cer timp. Si-mi spun, iar(?!), ai rabdare! Pana mai trece un moment si reiau vreunul din tiparele proaspat constientizate, vad ca o fac si totusi inca nu pot schimba complet. Uneori respir, zambesc si accept, de multe ori ma frustrez…dupa atata munca?! Da, dupa atata lucru cu sine, imi doresc ca schimbarea sa se petreaca mai repede. Uneori ea este imediata, alteori, cere timp. Viata ma intoarce mereu si mereu la rabdare. Suna cunoscut?

Mi-am dorit sa scriu. Mi-a devenit clar de acum 4 ani ca fac acest lucru cu mult drag si suflet si ca este unul din modurile prin care stiu eu sa ofer. Atunci a aparut ideea acestui proiect – blogul, iar de la idee la materializarea ei a mai trecut 1 an. N-as fi crezut ca procesul facerii poate dura atata. Si am vrut sa grabesc lucrurile ca sa se miste mai repede. N-a functionat! Acest proiect a avut timpul lui. Ce n-am inteles eu atunci cand am pornit la drum este ca si eu am timpul meu. Acest ceva din mine care vrea sa scrie a avut propriul proces, care a fost mai lung decat crearea propriu-zisa a site-ului. Si pana ce eu n-am fost cu adevarat pregatita sa ma expun si nu neaparat sa scriu, lucrurile n-au curs, au fost fortate. Si m-am frustrat. Si-asa am ajuns la o intrebare

E de-ajuns sa vreau ceva ca sa se intample?

De cate ori vi s-a intamplat sa va doriti ceva ce simtiti cu tot sufletul ca este pentru voi si totusi sa dureze mult prea mult pana sa apara si in realitatea fizica?  Sa credeti ca este de-ajuns sa vrei si sa faci pasii necesari ca sa se intample? Iar apoi poate ati fost dezamagiti? Sau ati inceput sa depuneti si mai mult efort crezand ca n-ati facut voi tot ce trebuie? Si ma refer aici la orice, de la a avea un corp sanatos si armonios, la a avea o relatie frumoasa, a ajunge in locuri la care visati, a obtine un post care credeti ca vi se potriveste, iar lista poate continua. Sunt atatea si atatea lucruri si situatii pe care cu totii ni le dorim, la care muncim, visam si totusi ele intarzie sa apara. Si ne gandim ca n-am avut noroc sau poate n-am facut destul ori pur si simplu nu e pentru noi. Poate chiar ajungem sa renuntam la idee, abandonam proiecte, relatii, meserii, uneori casa si tara.

Dar daca ne uitam inapoi, a fost vreo clipa in care am luat in considerare faptul ca lucrurile trebuie sa se si “coaca”? Sunt situatii in care nu totul depinde de noi. Atunci tot ce mai avem de facut este sa asteptam cu…da, rabdare. Dar sunt si momente cand aspecte din noi nu dau voie sa se intample acele lucruri. Cum vine asta?

Va spuneam mai devreme ca de 4 ani stiu ca vreau sa scriu. Si am scris deja cateva articole, am facut acest site, am umplut cateva caiete intregi. Provocarea n-a venit din a scrie ci din a publica. Si nici macar din a publica, mai degraba din a expune lumii o parte din mine. Pentru ca sa pot lasa acest aspect interior sa se manifeste, am avut nevoie de 4 ani in care am intors lucrurile pe toate partile. Si da, consider ca cei care lucreaza cu oamenii – psihologi, coachi, terapeuti – au cea mai multa munca de facut cu ei insisi, chiar intreaga vieta. In spatele unui simplu impuls frumos s-au aflat straturi si straturi de frici, indoieli, niveluri diferite de asumare. Si acum reiau, cu bucurie, procesul de a scrie si de a publica, avand, sper eu, mai multa rabdare cu mine in a impartasi ceea ce am adunat in atatia ani de crestere si invatare.

De multe ori, in spatele unei dorinte luminoase, a unui vis frumos, se afla o lista intreaga de blocaje. Cel mai adesea sunt frici – cea de schimbare fiind chiar in capul listei. Pe langa ele, exista atasament – de oameni, situatii, locuri, de feluri de a fi si obiceiuri. Acestea “mor” greu si cu suferinta. Nu prea se poate altfel. Si mai mult decat atat, a atinge ce-ti doresti presupune asumare. Asumarea propriei vieti, propriei fiinte, propriei fericiri. Asumarea lucrurilor pe care le vrei, care pot fi teribil de diferite de ceea ce ai fost invatat sa iti doresti. Si aici cred ca incepe greul pentru multi, apar conflicte, ambivalenta. Aici incepe adevarata renuntare – la imagini, masti, comportamente, la nevoia de a implini asteptari exterioare, etc..

Am invatat de-a lungul timpului ca nimic nu vine in viata inainte de vreme, inainte de a fi pregatita sa-l primesc si sa-i fac fata. Nici darurile si nici lectiile. Toate au un timp al lor si acest timp nu respecta normele sociale, nevoia de productivitate sau ritmul accelerat in care ne traim viata. Acest timp opereaza dupa niste legi universale care au legatura cu transformare reala a fiintei. Ele pot lua minute sau ani, e mai putin relevant. La acest nivel la care fac referire timpul dispare.

Vorbesc aici de cat ai cu adevarat nevoie pentru a face un salt pe verticala, de la un nivel de constiinta la un altul, de la un grad de deschidere la unul mai mare etc. Cat dureaza sa fac un “shift’? Minute? Zile? Luni? Ani? Nu este ceva ce e de inteles cu mintea si nici nu cred ca poti provoca sau controla. Cum imi spunea acum ceva vreme un parinte, “Ierti cand poti sa ierti, nu cand iti impui s-o faci.”

Pe langa toate acestea, salturile si constientizarile facute la inceputul unei situatii pot fi mult mai rapide decat acelea ce se releva ca fiind necesare pe masura ce te apropii de radacina lucrurilor. Daca  ne gandim, sa zicem, la intensitatea unei probleme, privind pe o scara de la 1 la 10, 10 insemnand maximul de disconfort dat de acea situatie, mai rapid faci trecerea de la 10 la 5 decat de la 2 la 1. Si asta pentru ca pe masura ce ne apropiem de miez, transformarile devin mult mai subtile si cer o intelegere si-o integrare la un cu totul alt nivel. Daca ar fi sa dau o structura unui proces ce presupune transformare interioara, din perspectiva mea exista…

3 etape de integrare a unei schimbari:

  1. Prima etapanivelul intelectual. Atunci cand intelegi o alta perspectiva sau cand primesti o informatie noua care iti schimba perceptia asupra lucrurilor. In aceasta etapa te afli cand descoperi un tipar comportamental, ai acces la un sistem nou de cunoastere, observi in tine si in ceilalti niste lucruri. Intelegi, vezi, dar cand se repeta tiparul, inca nu poti schimba reactia automata.
  2. A doua etapanivelul emotional. Ea se deschide la momentul potrivit si atunci ai acces la emotiile din spatele comportamentului. Noi putem intelege rational ca o situatie nu ni se mai potriveste, insa pana ce nu eliberam din corp si emotiile atasate acelei situatii, vom tinde sa repetam tiparul. La fel se intampla si cu o informatie noua – trebuie sa-i facem loc in noi, s-o integram si la nivel emotional, nu doar intelectual ca un alt comportament sa rasara in fiinta noastra.
  3. A treia etapanivelul spiritual. Din perspectiva mea este si ultima si nu poate fi in nici un fel controlata sau grabita sa aiba loc. In aceasta etapa integrarea se face complet, la nivel de fiinta. Este un moment de transformare care schimba complet trairea in interior. Si este diferenta intre a intelege o stare, a o trai si a fi acea stare. Cand acest lucru se intampla, patternul este rescris. Este ca o trezire interioara la un nivel superior de constiinta. Iar acest nivel include perspectiva anterioara, dar e mult mai larg. Imaginea de ansamblu se mai extinde putin, pas urias de altfel.

Dupa cum va tot povestesc, unele lucruri chiar nu pot fi grabite. Putem noi sa vrem mult si bine, sa batem din picior, sa insistam, dar uneori cel mai bun lucru este sa ne dam timp si sa avem rabdare ca lucrurile sa se aseze de la Sine. In orice proces, perioada de integrare de dupa o etapa intensa de lucru este extrem de importanta. Acesta nu se poate face la foc continuu. El necesita multa energie si timp ca toate structurile fiintei sa incorporeze transformarile fara a a genera un dezechilibru iremediabil.

In goana lumii noastre de a face mai mult si mai repede, a sta si a nu face nimic pare inadmisibil – o reala pierdere de timp. Contraintuitiv, sfatul pe care l-am primit si eu la inceputul propriului meu proces, “solutia pentru a ajunge unde ti-ai propus este sa te grabesti cat de incet poti”, este si cel mai valoros de pana acum. Asa ca vi-l ofer si voua.  Luati-va timp cu voi! Sa fortati lucrurile nu inseamna decat sa le amanati manifestarea, sa le indepartati de voi ori sa fortati sa apara ceva inainte de a fi cu adevarat pregatiti pentru acel ceva.

Acestea fiind spuse, ne doresc noua sa avem rabdare! Cu noi in primul rand, cu cei din jur, cu ritmurile si ciclurile vietii. Sa ne luam pauze lungi si dese si sa avem prezenta de a savura fiecare moment, asa cum vine el. La timpul lui. Si in toata aceasta perioada sa ne pastram intentia vie si sa nu deznadajduim. Mai mult, sa ne detasam de rezultat dandu-i voie sa ia cea mai frumoasa forma posibila pentru noi.

Cat despre scris – de astazi vi-l dedic voua!

Va multumesc pentru darul pe care mi-l faceti de a citi ceea ce simt sa va transmit! Si orice va face placere sa-mi impartasiti, primesc cu drag. M-as bucura sa pot crea impreuna cu voi un dialog, liber si autentic, de la suflet la suflet.

Cu (mai multa) rabdare, Mihaela

Write a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.