Tag: #conectare la inima

Viata cu Sine

M-am jucat intr-o seara cu imaginatia, intrebandu-ma cum ar arata viata mea aliniata la Sine? Cum s-ar simti viata cand este lasata in curgere, fara modele predefinite, fara asteptari, fara inot impotriva curentului? Si acel ceva din mine care a acceptat jocul, mi-a raspuns pana in cele mai mici detalii, minunandu-ma si facandu-ma sa-mi doresc sa traiesc astfel.

Viata ta cum ar arata aliniata la Sine? Te-ai intrebat vreodata?

A mea ar fi cam asa:

Naturaletea este primul cuvant care imi vine in minte. Ar fi o viata naturala, fireasca, lina, poate pe alocuri monotona. Am fugit dupa spectaculos, diferit, iesit din comun si am uitat de ceea ce se petrece natural, precum trezitul de dimineata. Schimbul intre oameni, fara obiectiv ce devine rapid obligatie, e natural. Rasul, jocul, relaxarea sunt naturale. Plimbarea, mersul, miscarea ne vin si ele firesc si cand nu le facem, devin neceare. Imbratisarea hraneste in ambele parti si…e gratis.

Ca urmare, ar disparea fortarea, firesc, nu? Ahh, zilele le-as lua cum ar veni, cu surprizele si monotonia lor. Nu m-as supara ca ploua cand eu vreau sa stau pe balcon la soare si nici cand nu se leaga o intalnire, mai ales daca deja simteam c-as fi avut nevoie de putin timp cu mine. As fi pregatita pentru ceva cand acel ceva s-ar manifesta si nu cand mintea mea ar insista ca sunt gata. Si as fi conectata la fluxul vietii, la energia fiecarui moment. Nu, nu inseamna sa nu-mi mai doresc lucruri sau sa nu mai fac planuri. Inseamna doar ca pe toate le fac la momentul lor si nu anapoda, doar pentru ca mi-am fixat eu deadline-uri. Si dispare acest atasament de cum ar trebui sa iasa lucrurile.

As fi mereu conectata la inima mea si asa as respecta ce simt si ce nu simt sa fac. Mi-as duce atentia si energia unde este nevoie de ele si nu aiurea, doar ca sa ma tin ocupata. Din nou ajungem la natural. Nu inseamna sa nu depun efort, dar cand o fac simt ca el merita depus si este rasplatit de o stare de bine. Se simte minunat cand muncesti la ceva cu bucurie, mai ales atunci cand e momentul!

Si ca vorbeam de bucurie…ce m-as mai bucura la fel ca un copil de tot ceea ce am! Rapid ar disparea lucrurile, locurile, relatiile inutile si artificial mentinute din cine stie ce motive. Atunci as putea sa ma las incantata de ploaie, cand ploua, de primavara si flori in aprilie, mai, de cirese in sezonul lor, de intalniri cand ne adunam si de timp cu mine cand  sunt singura.

As vedea frumusetea fiecarui moment.

Pasiune. O, da! O viata aliniata la Sine pentru mine este plina de entuziasm si pofta…pofta de viata! Ma vad entuziasmata, dedicata proiectelor care ma cheama, oricare ar fi ele: un curs, un copil, o seara de dans, amenajarea casei, studierea unui lucru nou…pasiunea si entuziasmul vin tot din aliniere. Atunci le faci pe fiecare la momentul lor, nu cand ti s-a casunat, ca sa fii si tu in pas cu lumea. Ci doar atunci cand simti organic ca se deschide spatiu in tine pentru fiecare lucru si etapa. Cred ca nu pot insista suficient asupra nevoii de a lasat timpul potrivit sa vina!

Viata ar fi pur si simplu constienta si ca atare spirituala. Nu spiritualizata prin practici. Prezenta clipa de clipa mi-ar arata ca viata in sine e spiritualitate. Si atunci m-as bucura de tot ceea ce vine, indiferent daca-l percep placut sau neplacut. Din toate invatam si crestem. Revin la a sta in prezent. Fantomele trecutului sau grijile viitorului nu mai au de ce sa-mi ocupe gandurile. Pentru ca viata se ingrijeste singura de sine. Iar daca-mi vine sa “pun la ciorap” o fac pur si simplu, nu din frica de batranete. Tie poate nu-ti vine niciodata sa aduni si stii ca o sa ai mereu – prosperitatea e tot energie ce vine in flux neintrerupt. Doar noi ne imaginam ca ea curge cu picatura. Iar daca esti de fel chibzuit, lasi pe mai tarziu din prea plin si este iar minunat.

Si pentru ca tot am ajuns aici, e de mentionat abundenta. Sinele este nelimitate, e intreg si are acces la abundenta. Viata in Sine nu cunoaste lipsa, gresala, comparatie. Pentru ca traiesti in plenitudine, gasesti bucurie in fiecare moment si in tot ce ai. Cand ai de dat, esti bogat. In mod real nu detinem nimic. Plecam la fel cum am venit, dezbracati de posesii, iar corpul e singurul “bun” si el de imprumut. Lucrurile detinute in viata asta ne sunt date mai mult spre administrare. Nimic nu este cu adevarat al nostru. Dar asta inseamna sa respectam, sa apreciem si sa ingrijim tot ceea ce ne este oferit. Si atunci primim mai mult. Insa de suntem nemultumiti cu ce avem, ni se ia darul. Masura in care suntem in stare sa vedem si sa apreciem ce avem, este masura in care primim. Nu invers.

O viata aliniata la Sine este o viata asumata. Stiu ca am tot ce imi trebuie sa reusesc ce mi-am propus inainte de a pasi in aceasta existenta. La fel cum stiu ca fiecare provocare vine cu solutia la pachet si ca nu-mi este dat mai mult decat pot duce. Nu sunt o victima. Sunt un individ unic cu un design propriu, cu plusuri si minusuri, cu daruri si plan de invatare incorporate in fiinta mea. Stiind ca sunt aici sa invat, primesc provocarile ca pe niste daruri ale vietii pentru cresterea mea, deci, cu recunostinta. Atunci si asteptarile devin realiste. Viata nu este roz, la fel cum viata nu este grea – VIATA ESTE.

Si mai stiu ca toate cheile sunt in mine, pentru ca Sursa este in mine. Sa caut in exterior, inseamna sa iau alte drumuri la strabatut. Sa ma uit in mine, e sa-mi urmez calea proprie, sa-i respect unicitatea si sa ma misc pas cu pas, in ritmul meu. Uneori vad directia pe kilometri inainte, alteori intunericul se disipa odata cu fiecare pas. Accept sa nu stiu, sa nu-mi fie clar, sa am rabdare, oricat de inconfortabil este. Pentru ca mai departe de toate, e increderea in Sine, increderea in viata. Absolut nimeni nu vrea ca eu sa esuez, nici viata, nici Sinele. Esecul, ei bine, si el este tot un dar deghizat – devine succes imediat ce-i intelegi mesajul.

Atunci dispar sabloanele, trendurile, asteptarile societatii. Apare libertatea, libertatea de Sine. A nu se confunda cu anarhia – fac ce vreau, cand vreau, cum vreau, indiferent de impact. Libertatea vine mana in mana cu responsabilitatea de sine, cu empatia si respectul. Ma intreb mereu: ceea ce as vrea sa intreprind aduce vreun prejudiciu celorlalti? Iar daca da, ce fac? Putem sa ajungem la conflicte intense in care libertatea mea pare sa o ameninte pe a ta. Dar o viata aliniata la Sine inseamna dans. Iar limita e fina. Ajungem astfel la comunicare, la o dorinta sincera de a vrea bine – binele tau, dar si pe-al celorlalti. Nu sunt separate. Atunci stim ca dreptul la liberul arbitru exista si se cere respectat. Nu intervenim in ograda altcuiva dupa bunul plac.

Cand tu privesti viata asa cum este, cand lasi sa plece atasamentul de dorintele proprii, stiind ca oricum primesti totul la timpul sau, cum ai putea atunci forta o solutie care nu e mutual benefica si acceptabila pentru cei implicati? O viata in Sine este responsabila. Esti/Sunt responsabila pentru propria persoana. Nu mai caut vinovati si salvatori, renunt la a mai fi neputincioasa, la a ma judeca, la nemultumire. Vad ce trebuie schimbat la mine si actionez, eliberez, deblochez. Iar faptul ca nu-mi vine usor e tot parte din viata…crestem, nu?

Contributie. Viata este un schimb. Tu dai din darurile tale, primesti din ce ai nevoie. Suntem un intreg si contribuim fiecare la el. Iar la randul lui, intregul, are grija de partile sale. Surplusul dintr-o parte intampina nevoia din alta parte. Rolul fiecaruia este de a da din cine este. Nu putem da din ce nu avem si din ce nu este al nostru. O astfel de incercare duce la frustrare si epuizare. Pe cand contributia reala este hranitoare prin insasi actul de a darui. A fi primit cu ce ai de oferit este darul pe care ti-l face viata inapoi. Atunci te simti si vazut, si apreciat, si valoros, si util. Asa iti multumeste viata pentru ce faci tu in mod natural, pentru abilitatile pe care le cresti si le hranesti in tine zi de zi ca sa le oferi celor din jur mai apoi. Ele nu sunt pentru tine, ci pentru lume.

Simt ca viata cu Sine este plina, abundenta, hranitoare, cu sens si scop. Are total alt ritm, alta aroma si culoare decat m-astept. Sufletul este liber, corpul este sanatos, nu duce poveri si conflicte, e in echilibru. O astfel de viata este in mare masura diferita de ce stiu, de ceea ce stim. Dar ce bine se simte, fie doar si ca exercitiu de imaginatie! Creand spatiu in noi ca sa existe ca potential o asemenea viata, candva o vom experimenta ca realitate de zi cu zi. Gandul si imaginatia sunt la baza creatiei. Atunci, ficare ar straluci in lumina propriei individualitati.

Sa ne imaginam o viata asa, sa dam frau liber la cum ne-ar face sa ne simtim, sa ne bucuram de aceasta posibilitate si s-o hranim cu intentia noastra ca intr-o zi lumea sa permita o astfel de manifestare, iata un mare salt de incredere! Si-apoi primul pas spre ea…atat e nevoie ca sa ia contur. Viata isi urmeaza singura cursul si ne surprinde de o lasam, cu ceea ce ne aduce in intampinare. Cum arata viata daca ai trai-o aliniata la Sinele tau? Indrazneste sa (te) descoperi! Iar de-o traiesti deja, ce bucuri, ce inspiratie si incantare! Haideti sa visam!

O viata aliniata la Sine imi doresc, pentru mine si pentru lume!